Persoane interesate

duminică, 30 ianuarie 2011

A trecut un an

Azi 30.01.2011 s-a inplinit un an de cand am infiintat blogul,prima mea postare a fost cea cu numele de "Salut",in care am spus ca imi place bushcraft-ul ,exursiile,alpinismul si multe altele,dar am mai spus ca vreau ca postarea cu numele"salut"sa nu fie ultima si ca sa avetui ce citii.
Deasemenea ca doresc sa aveti ce citii si de acum inainte pe blogul meu si sper sa lasati mult mai multe comentarii la posturile mele.


Dupa cum am mai spus,sper sa aveti ce citi si ce comenta.


Claudiu.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

TEHNICA DE ESCALADĂ LIBERĂ (ROTPUNKT)

Escalada liberă este escalada cu prize naturale, fără folosirea mijloacelor artificiale pentru înaintare, pitoanele şi celelalte mijloace artificiale nefiind folosite decât pentru asigurare.
În funcţie de conformaţia terenului se folosesc tehnici diferite. Astfel deosebim tehnica de escaladă în fisuri, în hornuri, în diedre şi pereţi. Escalada se desfăşoară cu precădere în forme de relief verticale, cele orizontale fiind folosite pentru traversări.

Escalada în fisuri. Tehnica de escaladă în fisuri depinde de dimensiunea fisurii, care poate să varieze de la câţiva milimetri până la 10-15 cm. Fisurile de ordinul milimetrilor se pretează la baterea pitoanelor. Pentru escalada liberă este necesară o lăţime egală cu cel puţin grosimea unui deget. Degetul poate fi înţepenit într-o fisură cu muchia vie şi care se îngustează (cheie de deget). Fisurile ceva mai largi permit introducerea mâinii. Palma se înţepeneşte cu degetul mare strâns într-un loc în care fisura se îngustează, rezultând astfel o priză excelentă (cheie de mână). Picioarele se pot şi ele înţepeni în fisură, însă este preferabil să căutăm pentru ele prize în afara fisurii căci în caz de scăpare a mâinii riscăm să rămânem cu ele prinse în fisură. Cu cât priza de mână în fisură este mai nesigură, cu atât mai mult se indică a nu se înţepeni picioarele în fisură, ci a se căuta prize laterale. Se mai poate încerca înţepenirea ambelor mâini alăturate cu palmele orientate spre sensuri opuse. Când fisura se lărgeşte, ea oferă spaţiu pentru o jumătate a corpului astfel încât se poate înţepeni umărul şi antebraţul, precum şi piciorul prin opoziţia călcâiului şi a genunchiului, în timp ce cealaltă mână şi celălalt picior folosesc prize situate în afara fisurii. Oricum, escalada într-o astfel de fisură este dificilă şi obositoare şi în plus, câmpul vizual este limitat. Se alege poziţia cu jumătatea stângă sau dreaptă a corpului în fisură, astfel încât faţa să fie îndreptată spre partea mai netedă. Această poziţie trebuie aleasă la timp, fiindcă odată angajaţi va fi dificil a o mai schimba.

Escalada în hornuri. Hornul este definit ca o fisură suficient de largă ca să permită intrarea întregului corp al căţărătorului. Cu cât hornul este mai îngust, cu atât escalada este mai dificilă, totodată şi câmpul vizual mai redus. Ca în fisurile largi descrise anterior, se alege poziţia astfel încât faţa să fie îndreptată către peretele mai accidentat, bogat în prize, iar spatele către peretele neted. Cele mai uşoare de escaladat sunt hornurile de circa 1 m. lărgime, în care putem "ramona" (ramoner (fr.) = a curăţa coşul; ramonaj = escaladă interioară), folosind presiunea în opoziţie a picioarelor, mâinilor şi spatelui. De la caz la caz, vom alege poziţia cu ambele picioare pe peretele din faţă sau cu o mână în faţă şi una la spate. Uneori poate fi mai avantajoasă poziţia de şpraiţ, mai ales dacă ambii pereţi ai hornului oferă prize suficiente. Dacă hornul se lărgeşte, ramonajul nu mai este posibil şi nu mai rămâne decât şpraiţul sau escalada în perete.
În concluzie, trebuie remarcat că spre deosebire de escalada în perete, în hornuri se folosesc nu numai mâinile şi picioarele dar şi umerii, spatele, şezuta şi genunchii pentru sprijin prin frecare.
Adeseori, în hornuri se află blocuri încastrate, mai mici sau mai mari. Aceste blocuri se folosesc drept prize, locuri de odihnă sau de regrupare, sau ca puncte de asigurare, trecându-se o buclă în jurul lor. Uneori blocurile încastrate mai mari formează surplombe greu de trecut prin exterior. În acest caz poate fi favorabilă trecerea prin "fereastră" (prin spatele blocului) dacă spaţiul permite. În general, un horn se escaladează, pe cât posibil, la muchiile exterioare, care oferă prize mai bune, deşi instinctiv omul se simte mai în siguranţă la interiorul hornului. Escalada în interior prezintă două dezavantaje majore: prize rotunjite, uneori umede, mâzgoase, acoperite cu licheni şi muşchi, pe de o parte, pericolul înţepenirii, al lipsei de libertate de mişcare, pe de altă parte, care face imposibilă o escaladă elegantă, cursivă, sigură şi eficientă.

Escalada în diedre. Un diedru este format de doi pereţi de stâncă care se întâlnesc sub un anumit unghi, ca o carte deschisă. De obicei, intersecţia celor doi pereţi este marcată de o fisură, care oferă posibilităţi de fixare a pitoanelor şi prize pentru escalada liberă. Tehnica de escaladă în fisura din diedru seamănă cu cea expusă anterior şi variază după lăţimea fisurii; se folosesc mâinile înţepenite în fisură, iar cu picioarele se face şpraiţ pe pereţii diedrului. Dacă diedrul nu prezintă fisură, tehnica variază după unghiul diedrului. Cu cât unghiul este mai ascuţit, cu atât se aplică o tehnică apropiată celei de escaladă în hornuri; cu cât unghiul se deschide, se trece la o tehnică de escaladă în perete.
Şpraiţul în diedru este mai dificil decât într-un horn, întrucât pereţii divergenţi oferă mai puţine posibilităţi de opoziţie. Dacă unul din pereţii diedrului este neted, lipsit de prize, ne vom întoarce cu faţa câtre peretele opus, folosindu-l pe cel neted pentru sprijinirea prin frecare a umărului sau spatelui; o mână şi un picior le vom înţepeni în fisură, iar pentru cealaltă mână şi celălalt picior vom căuta prize în peretele din faţă.

Bavareza. Denumită şi tehnica de escaladă în opoziţie, bavareza este o spectaculoasă metodă de escaladă aplicabilă în diedre cu fisura clară şi cu muchiile vii. Echilibrul corpului este menţinut prin tracţiune cu ambele mâini prinse de muchia fisurii şi presiune cu picioarele pe peretele opus al diedrului. Atât tracţiunea cu mâinile, cât şi presiunea cu picioarele se fac aproximativ perpendicular pe linia fisurii, respectiv peretele diedrului. Ordinea mişcărilor depinde de împrejurări şi poate fi mână-mână, picior-picior sau alternativ mână-picior, mână-picior.

Escalada pe perete<. Spre deosebire de sensul larg al cuvântului, perete se numeşte, în sens restrâns, o faţă stâncoasă lipsită de fisuri, hornuri sau diedre. Tehnica cea mai eficace de escaladă este tehnica de şpraiţ, care permite folosirea optimă a prizelor de picior prin opoziţia picioarelor desfăcute. Şpraiţul împiedică de asemenea răsucirea corpului lateral. Prizele de mână pot fi (şi sunt de obicei) deasupra nivelului ochilor, dar pot fi şi dedesubt (prize întoarse). Un perete neted, cu prize mici, se numeşte placă. Escalada pe plăci se bazează mai mult pe frecare. atât a picioarelor pe asperităţile şi prizele mici ale stâncii, cât şi a palmei aplicate pe placă. Cu cât placa se apropie de verticală, iar prizele sunt mai mici şi mai rare, cu atât va trebui să se facă apel la o tehnică mai rafinată şi la un simţ dezvoltat al echilibrului.
În traversări se aleg de preferinţă prize de mână nu prea înalte, la nivelul ochilor sau prize întoarse aflate mai jos. De la caz la caz, paşii se fac aducând al doilea picior lângă primul sau prin încrucişare. Dacă nu dispunem decât de o singură priză de picior, trebuie făcută schimbarea piciorului, rămânând pentru moment numai în prizele de mână, ceea ce nu ne putem permite decât în caz de prize foarte solide. Schimbarea piciorului se face cu multă atenţie şi în nici un caz printr-o săritură.
Revenind la poziţia de şpraiţ, trebuie să insistăm asupra economiei de forţă pe care o realizăm prin ea. În şpraiţ se trec adesea cu uşurinţă pasaje care, cu altă tehnică sunt extrem de dificile şi obositoare. Astfel, se pot trece, ieşind mult în afară, chiar şi surplombe mai mari, fără ajutorul scăriţei şi al altor mijloace artificiale.
De regulă nu se folosesc genunchii drept sprijin dar şi această regulă admite excepţii, în special dacă lipsesc prizele de mână sau dacă prizele sunt slabe, la ieşirea pe o prispă (treaptă) situată deasupra unui pasaj vertical sau surplombant. Ieşirea pe o astfel de prispă se poate face prin ridicare în braţe. Mai dificil este de escaladat o prispă situată deasupra nivelului capului. În acest caz, se prinde cu ambele mâini marginea prispei, se ridică picioarele pe perete cât mai sus posibil şi cu o mişcare rapidă se va smuci cotul în sus astfel încât să se preseze cu palma puternic în jos; apoi cu altă mişcare rapidă se efectuează ridicarea şi cu a doua mână, în aceeaşi poziţie şi astfel, în final, se ajunge ca ambele braţe să fie întinse.



Articol copy-paste.
Claudiu.

vineri, 28 ianuarie 2011

Lingura facuta de mine

Azi stand la TV mi-a venit in cap sa fac o lingura.Unelte:cutit,putin smirglu,poate nu o sa credeti dar chiar este adevarat.Este prima lingura facuta de mine asa ca cred ca este foarte frumos realizta.Accept orce sfat sau orce critica despre acest post si aceasta lingura.



Cu drag:
Claudiu.

mici cumparaturi

Azi am dat o tura prin oras,si nu puteam sa neglijez magazinul de articoloe sportive,asa ca am cumparat 3 carabine cu filet.Doua dintre ele se deschid 7 mm.Cumparaturile au costat 24 lei.Nu scriu articolo lungi ca sa va plictisiti.
Claudiu.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Pe cetate

Azi am fost in varful cetatii Devei.Mai mult nu spun,urmariti pozele,am sa scriu pe parcurs.Incepem cu Aqua Land Deva.
Una de la mormant,mai aproape nu am putut merge.
Una de sus catre oras.
Si inca una.
Hai ca mai pun cateva asa de sus.
Frumos nu?
Sa nu ziceti ca primaria din Deva nu a facut nimic,totul este frumos amenajat,bancute,si reflectoare.
Asta este de pe drum,poarta 2.
Aici este o gaura,probabil pentru muscheta(pusca).
Incercam sa urcam pe ea.
Bineinteles ca si eu.
Prietenul meu Claudiu,il chema ca si pe mine.
Aici era poarta.
Asta este prima poarta.
Sa ne mai vedeti odata.

Am citit pe un blog ca urmele acestea le lasa caprioarele.
Si o cabanuta un padure,ce-as vrea sa stau eu acolo.
Uite-o:
La sfarsit si un peisaj.
Sper sa va placa.
Claudiu.

marți, 25 ianuarie 2011

Reverso


Acesta este un dispozitiv filare/rapel care poate fi utilizat in multe feluri, este usor si foarte usor de folosit. Canalele cu forma asimetrica in V si crestaturi reguleaza forta de franare prin frecare asupra corzii in functie de diametrul si proprietatile acesteia.

Gandit sa fie ultra-usor :
- constructie minimalista
- aluminiu forjat
- 72 grame

Un singur dispozitiv pentru toate tipurile de cozi :
- franare eficienta pe semicorzi si corzi gemene (minim 7.5mm)
- franare eficienta pe corzi (minim 8.9mm)
- poate fila mansa, cap coarda, unul sau doi secunzi, si poate fi folosit pentru rapel
- filare independenta sau simultana a unul sau doi secunzi in Reverso mode (cu autoblocare)
- schimbarea rapida din Reverso mode in filare cap la escalada cu mai multe lungimi de coarda

Canale in forma de V
- forta de frecare sporita pe corzi subtiri
- frecarea se adapteaza in functie de diametrul corzii
- putere de blocare sustinuta pe perioade mai lungi ridicata in Reveso mode

Pereti laterali crestati asimetric :
- putere de franare sporita in cazul unei caderi in mansa sau cap de coarda sau in timpul unui rapel
- coarda trece cu usurina prin dispozitiv pentru a oferi mai multa coarda (filare cap)

Gaura pentru carabiniera pentru a elibera dispozitivul cand este blocat in Reverso Mode : permite dispozitivului sa fie eliberat cu usurinta treptat cu doar o carabiniera

Rope friendly :
- nu va innoda corzile, indiferent de modul in care este folosit
- separa cele doua stive de coarda la filare sau rapel

Intuitiv :
- punctul de atasare a carabei in Reverso Mode este usor de identificat
- cablul din partea de jos a dispozitivului blocheaza posibilitatea acestuia de a se ridica pe coarda la filat, reduce sansa de a il pierde
- diagrame de folosite gravate pe dispozitiv (filare standard si Reverso Mode)

Specificatii tehnice :
Pentru corzi mai mari de 8.9mm diametru, semicorzi si corzi gemene mai mari de 7.5mm
Greutatea : 72g
Corpul din aluminiu forjat
Disponibil in 3 culori :
- verde, D17 G
- albastru, D17 B
- titan, D17 T

Am pus si un video luat de pe net ca sa intelegti mai bine cum se foloseste.

video

Claudiu

Altfel nu se poate

Nu se poate fara o plimbare scurta,asa ca am plecat cam pe la 300 de metrii de casa mea cu un prieten.O fotgrafie frumoasa cu cetatea din Deva si cartierul in care stau eu,si prietenul meu se vede in coltul din stanga,jos.Acum ceva mai aproape de cetate.''Sunt mai mare ca si cetatea''.
Si stanca dealului colt.

luni, 24 ianuarie 2011

PLIMBARE

Dupa cum am mai spus si in alte postari nu prea imi place in casa adica imi place sa stau foarte mult in natura,nu conteaza ca e iarna,vara sau toamna,plimbari,cemping,alpinism,escalada,de toate,asa ca am plecat.
Pe carari:
Si doi brazi cu zapada pe ei.

duminică, 23 ianuarie 2011

A venit din nou

A ventit din nou zapada aproape in toata tara,prilej de bucurie pentru mine si prieteni mei.Asa ca am plecat pe deal,ca doar nu era sa stau in casa.Peisajele erau uimitoare pacat ca aparatul meu nu aproprie deoarece erau foarte departe.Asa ca am zis sa facem niste fotografii la cele mai apropiate.Totul era minunat in jur,totul alb,ningea,cea mai mare bucurie pe care o poate avea un copil,intr-un cuvant,minunat.Si o pasarica:
Toate pozele sunt pentru:
Nu am fost singur,am plecat cu prietenul meu de la http://alpinsoft.blogspot.com/care este un mic alpinist.
Si inca un prieten de-al nostru:

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

scurta plimbare

Dupa cum am spus si in alte postari nu-mi place sa stau acasa asa ca am luat repede rucsacul in spate,bocancii si aparatul de fotografiat si am plecat.Noroi era peste tot dar nu-mi fac eu probleme pentru asta ca doar exista apa.Dupa o scurta plimbare am scos aparatul de fotografiat si am facut cate o poza.
Pe carare:
Copacul acesta batran avea o inbracaminte de vita pe el si am spus sa-i trag o poza.
Si bine-inteles si nelipsita cetate .
Si pentru incheiere un peisaj superb oferit de nori.
Cu drag:
Claudiu

vineri, 21 ianuarie 2011

kit pentru aprins focul

Aceasta postare este despre un lucru care nu trebuie sa lipseasca din orcare rucsac de excursionist.Kit-ul este foarte mic si poate fi depozitat oriunde.Acest kit trebuie sa contina orce cu ce putem sa aprindem un foc ,eu am pus in el asa:
Cutia care este impermeabila.
Dupa cum se vede are o garnitura de cauciuc,deci nu intra apa in ea

Si acum continutul:2 cutii de chribituri rezistente la apa.Pe ele au inscriptionate un test de calitate.
Bucata de cauciuc cu care putem aprinde focul foarte usor.
Amnar(de la kitul de supravietuire care conteava destul de putin,asa ca l-am scos si l-am pus la kit-ul de aprins focul.
Bricheta cu lanterna.
Bucatica de servetel.
Vata(pentru amnar)
Aceste cateva lucruri sunt foarte folositoare intr-o drumetie pe munte,iesiri cu cortul si scurte plimbari.

Claudiu